Gradina de arta, cu flori si legume


tabara urbana creativa pentru prescolari, la Grow Up Kindergarten, Randunelelor 13.

In  8 si 10 iulie (miercuri si vineri, cate 3 ore), poposim In lumea florilor si a legumelor:
– Laboratorul de pictură: pictam flori cu ajutorul legumelor, dupa cartea Rose nell’insalata de Bruno Munari.
– Atelierul de poveşti: spunem povestea Balul florilor de Sigrid Laube si Silke Leffer.
– Calendarul naturii: Descoperim flori şi legume, în gradină si la piaţă.
– Atelierul de explorari senzoriale: Facem un aranjament floral şi un smoothie cu mure si castraveţi.
– Atelierul de teatru de papusi: Legenda florii-soarelui (România).

O minunatie de carte.
O minunatie de carte.

Activitatile se adreseaza copiilor de 3- 5 ani.

Gradina de arta este un proiect de vacanta pentru 3-5 ani, bazat pe ateliere de povesti, teatru, cunoasterea naturii, explorari senzoriale, engleza si arte vizuale. Este un concept inspirat de pedagogia Reggio Emilia, care stimuleaza creativitatea copilului, intr-un context liber, lipsit de rigiditate, marcat de semnele naturii. Se desfasoara la Grow Up Kindergarten, lunea, miercurea si vinerea dimineata.

Taxa cu gustare/ 40 lei, cu pranz/50 lei. In fiecare saptamana avem o alta tema, poveste si activitate creativa.

Pentru programul complet de o zi (10 ore), care il include si pe cel al gradinitei, incluzand somn si 4 mese, taxa este de 100 lei.

Incepand de saptamana viitoare, programul va incepe de la ora 8.30.

Saptamana viitoare tema Gradinii de arta este Lumea de sub pamant. Investigam creativ intunericul si fiintele care locuiesc dedesubt, facem creatii si instalatii in alb si negru.

Rezervari: artelierd@yahoo.com, sau artelierdproiecte2012@gmail.com.

Info: tel. 0724 554 199.

Prezentarea Gradinii de arta, pe blogul:artelierd.wordpress.com.

Gradina de arta, cu flori si legume

Ultimele ateliere Da’DeCe din 2014!


10842285_1001844639831428_8009078252123470499_o

Asociația Da’DeCe pregătește ultimele programe înainte de vacanță și Crăciunul mult așteptat atât de cei mici cât și de cei mari.  Vom reveni pe 10 ianuarie cu programe și ateliere speciale pentru copii. Duminica aceasta, bradul de Crăciun va prinde viață cu ajutorul ornamentelor realizate de copii la atelierul de podoabe iar programul de la Muzeul George Enescu face primii pași cu cei mici  în lumea minunată a muzicii.

Primele daruri de Crăciun
Cei mici  așteaptă nerăbdători  Ajunul pentru a se întrece cu părinții la împodobirea bradului.   Cum ar fi dacă de data aceasta copii ar umple bradul cu podoabe colorate făcute chiar de mănuțele lor? Vă invităm alături de noi să creăm modele mai simple sau mai complicate din lemnișoare date cu sclipici și să confecționăm ghirlande din hârtie și acuarele. Pentru cei mai curajoși și pofticioși, ne-am gândit și la un atelier de decorat turtă dulce cu coloranți naturali din sfeclă, urzică și caise.
Duminică  14 decembrie, ora  10:00, pentru 5-8 ani

Duminică 14 decembrie ora 11:30, pentru 3-5 ani

Mai multe detalii aici

10612588_952494478099778_4854068968508750546_n 10614266_948683895147503_1363317255953238689_n

Muzeul vibrează
pentru familii cu copii de 2-3 ani
Jocuri de mișcare în care corpurile se rotesc încet, lent, după muzică, sau vijelios, rapid, alergând după sunete. Clopoței colorați cu sunete exacte care formează melodii. Familii de instrumente cu mămică, tătic, copil și bunic. Despre copilul Enescu și pasiunea lui pentru vioară. Veniţi la Muzeul Enescu să vibrăm împreună cu muzica într-o oră frumoasă!

Duminică 14 decembrie, ora 10:00
Mai multe detalii aici

Va asteptam cu drag pentru a va face urarile de sarbatori personal! 🙂
Echipa Da’DeCe
Ultimele ateliere Da’DeCe din 2014!

„Yin si Yang” – spectacol – 10 luni-4 ani


YIN YANG copyUn spectacol de educatie timpurie pentru copiii foarte mici, cu varste cuprinse intre 10 luni si 5 ani, marca MiniArtShow by Ioana Ginghina.

Yin si Yang sunt  doua concepte religioase care isi au originea in filozofia si metafizica chineza. Aceste concepte reprezinta formele primordiale si complementare ce compun universul si toate componentele acestuia.

In spectacolul nostru acestea sunt doua personaje, doi copii, care se nasc in lumi diferite, se intalnesc, se joaca, comunica si raman prieteni.

Un spectacol nonverbal, cu multa miscare care ii va fascina pe cei mici si cei mari deopotriva.

 

SAMBATA 15 noiembrie – Scoala de Muzica si Arte Plastice, Nr. 3, ora 11:00

Durata aproximativ o ora.

Pret: 50 lei/copil (adultii nu platesc)

Inscrieri : http://www.miniartshow.ro, miniartshow@yahoo.com sau 0749 41 9999.

Adresa: Scoala de Muzica si Arte Plastice Nr. 3,  Strada Stirbei Voda, Nr.101, Sector 1, Bucuresti

„Yin si Yang” – spectacol – 10 luni-4 ani

„Didi veverita si copacul neprietenos” – spectacol/atelier – 1-5 ani


povestea unui copac 2Didi este o veverita vesela, haioasa si foarte prietenoasa.

Jack este un copac trist si neprietenos, insa atunci cand cele doua personaje se intalnesc, se naste o poveste foarte frumoasa, distractiva si educativa despre prietenie.

Vino sa vezi o noua premiera marca MiniArtShow by Ioana Ginghina cu personaje haioase si povesti cu talc, sambata, 1 noiembrie de la ora 11:00!

Durata aproximativ o ora.

Pret: 50 lei/copil (adultii nu platesc)

Inscrieri : http://www.miniartshow.ro, miniartshow@yahoo.com sau 0749 41 9999.

Adresa: Scoala de Muzica si Arte Plastice Nr. 3,  Strada Stirbei Voda, Nr.101, Sector 1, Bucuresti

 

„Didi veverita si copacul neprietenos” – spectacol/atelier – 1-5 ani

„Farse de Halloween” – atelier – 3-10 ani


Abracadum! Vino acum in mansarda bantuita, costumat in ce personaj doresti, la cea mai super petrecere  de Halloween.

V-am pregatit cea mai distractiva petrecere cu animatie, face painting, baloane si un atelier de speriat!

Impreuna vom confectiona un paianjen infrcosator, gata sa ii sperie pe parinti si bunici.

Insa nu ne vom opri aici cu creativitatea noastra si vom construi un intreg decor ingrozitor.

Cu mult entuziasm si maini iscusite vom reusi sa intram in lumea Halloween!

Duminica, 26 octombrie, ora 11:00

Durata aproximativ o ora.

Pret: 30 lei/copil ( parintii nu platesc)

Toate materialele necesare atelierului intra in pretul biletului.

Inscrieri : http://www.miniartshow.ro, miniartshow@yahoo.com sau 0749 41 9999.

Adresa: Scoala de Muzica si Arte Plastice Nr. 3,  Strada Stirbei Voda, Nr.101, Sector 1, Bucuresti

 

„Farse de Halloween” – atelier – 3-10 ani

Just another video that favours kids art activities


http://www.edu.gov.on.ca/abc123/eng/podcast/artExpPod.html

Just another video that favours kids art activities

Noi, când scriem o poveste, o scriem de dragul artei!


[ …poveste în care și finalul este important – mai ales dacă participați, direct… 🙂  ]

Pisica prințesă și gospodină

A fost odată ca niciodată…  Că de n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit. A fost odată o pisică…

Această pisică era prințesă și avea blana albă albă ca neaua, ochii albaștri și era mereu zâmbitoare.  În fiecare dimineață pisica prințesă își peria blănița și se dădea cu ruj pe buze, pentru că îi plăcea să fie frumoasă. Apoi, deoarece era și foarte gospodină, pisica ieșea în grădina castelului pentru a îngriji florile și legumele.

Într-o dimineață, pe când uda ea roșiile, a sosit la castel un cățel – cățelul poștaș – care aducea cu el o scrisoare de la prințul pisoi care locuia în regatul vecin. Pisica prințesă a desfăcut plicul și a găsit înlăuntru o invitație la bal. “La acest bal, prințul pisoi își va alege o soție!” a spus cățelul. Balul urma să se desfășoare peste o lună.

“O lună este de ajuns ca să îmi fac o rochie și să parcurg tot drumul până la castelul prințului.” a spus pisica prințesă.

Pisica și-a făcut o rochie foarte foarte frumoasă: avea o culoare albăstrie și avea multe flori drăguțe, albe și aurii. După ce a terminat rochia, pisica și-a făcut bagajele, a luat un cal din grajd și a pornit spre castelul prințului pisoi.

Și-au mers și-au mers și-au mers… 3 zile și 3 nopți, până au ajuns la o pădure întunecată. Cu mult curaj, ei și-au continuat drumul, prin acea pădure dar, “VAI!”, dintr-o dată le-a sărit în cale un tigru care urlă fioros: “O să vă măăănânc!”.

Însă calul, pentru că era fermecat, își scoase aripile de sub șa și zbură peste tigru salvând astfel pe prințesa pisică (și pe el).

Până la urmă pisica prințesă a ajuns cu bine în regatul vecin dar… VAI! Nu mai avea rochie! Bagajul ei a căzut atunci când calul a zburat peste tigru. Și astfel, rochia ei frumoasă, la care muncise atât de mult, rămăsese pierdută în pădure.

Prințul pisoi, când a văzut-o fără rochie de bal, a început să râdă foarte tare, apoi a spus: „URÂTO!”. Atunci pisica prințesă s-a simțit tristă și dezamăgită și s-a gândit că, de fapt, nu îl cunoștea prea bine pe vecinul ei pisoi.

Ea a ridicat capul, l-a privit pe prinț în ochi și a spus: “Un prinț nu se poartă așa de nepoliticos cu invitații săi, niciodată. Voi pleca de la acest bal deoarece nu mai doresc să mă căsătoresc cu dumneavoastră. Eu sunt o pisică cu calități deosebite dar dumneavoastră nu aveți nevoie de o soție … ci de o rochie! Mult succes în căutarea ei!” a mai spus pisica și a plecat.

Și, cum mergea ea așa spre casă, s-a întâlnit pe drum cu un motan …

… care a ajutat-o (împreună cu calul) să treacă din nou de tigrul cel fioros, să recupereze bagajul pierdut și chiar să depășească alte obstacole.

La finalul călătoriei, pisica prințesă a înțeles că a avut un foarte bun partener de drum și a dorit să îi mulțumească pentru sprijin, generozitate și curaj.

Astfel, când au ajuns la castel, ea a organizat un mare bal în cinstea motanului curajos. La acest bal s-a îmbrăcat cu rochia ei cea albăstrie,cu flori albe și aurii – la care muncise atât de mult și care îi stătea atât de bine. Ei au dansat multe dansuri împreună iar motanul i-a șoptit că s-a îndrăgostit de ea în timpul călătoriei. Pisica prințesă i-a șoptit că și ea s-a îndrăgostit de el în timpul călătoriei.

???????????????????????????????Apoi, ei s-au căsătorit și au făcut mulți pisoi și pisici și au avut grijă cu toții de legumele și florile din grădina castelului.

Pam, pam!

*******************************************

Poate vă întrebați ce este asta?

Ei bine, aceasta este povestea pe care Miru a țesut-o (cu ajutor minim din partea mamei) cu ocazia participării la atelierele Kamishibai, organizate de Asociația Da’De Ce (fostă De Dragul Artei). Adevărul este că, pe lângă această poveste Miru a mai produs alte câteva povești și o poezie – ilustrate cu mânuța ei.

Dar aceasta a fost povestea oficială.

*************************************

Am scris vreodată că îmi plac atelierele De Dragul Artei? Cred că am mai scris pe ici, pe colo câte ceva dar acum o spun clar: îmi plac atelierele De Dragul Artei! Mi-a plăcut tare mult acest program Kamishibai (deși, din motive personale, care au ținut și de sănătatea Mirunei, nu am reușit să ajungem la ultimele 2 ateliere).

Cel mai important pentru mine, ca părinte, este că instructorii De Dragul Artei sunt flexibili și se adaptează ușor cerințelor de moment ale copiilor. Și că reușesc să conducă procesele de grup în așa fel încât să ne distrăm cu toții, muncind… Ce poate fi mai bun de atât? Să mergi undeva unde învățarea este distractivă este chiar plăcut!

Mă bucur că există această asociație.

Mă bucur că există această Asociație și cred că merită să fie susținută – și pentru că face mai mult decât numai ateliere drăguțe pentru copii (de exemplu, anul trecut Asociația a făcut un ghid despre cum poate fi folosit teatrul în școală, pentru profesori, ghid care s-a distribuit gratuit).

Ajungem și la bani, așa e? Da. Aș dori să vă reamintesc că în această primăvară puteți susține Asociația Da’De Ce prin redirecționarea a 2% din impozitul pe salariu, pe care îl datorați statului român. Ce înseamnă asta: înseamnă să completați un formular (pe care îl puteți cere și de la Asociația Da’De Ce) prin care va dați acordul ca 2% din impozitul, pe care statul oricum îl reține din salariul dvs., să fie vărsat în contul Asociației, pentru susținerea activităților acesteia.  Acest gest presupune un minim efort birocratic care cred că merită făcut. Și PUTEȚI face acest gest gândindu-vă la copiii care vor beneficia de programele Da’De Ce.

Detalii despre „2% în România”, aici http://www.redirectionezdoilasuta.ro.

Detalii despre activitățile Asociației Da’De Ce, aici http://www.asociatiadadece.ro/

Datele de cont, aici: Asociația „De Dragul Artei” – RO48 INGB 0000 9999 0260 3721

*****************************

„Dorim să fim o sursă de inspirație pentru educația din România, să propunem cele mai adaptate, imaginative și moderne programe de educație creativă!”

Aceasta este viziunea Asociației.

– Ce e aia o viziune, mami?

– Este ca începutul unei povești, Miru. E o poveste făcută să impresioneze foarte foarte foarte mulți oameni.

– Maaaami, da’de ce?

– Pentru că, dacă mai mulți oameni cred în această poveste, atunci ea va deveni realitate.

– Și se vor face mai multe teatre mici pentru copii?

– Sper, Miru. E o poveste frumoasă.

…Și cred că putem să scriem și noi 3 rânduri în această poveste! Așa… de dragul artei.

🙂

Noi, când scriem o poveste, o scriem de dragul artei!

Salonul Internaţional de Artă Naivă, găzduit de Teatrul Naţional


Sesam deschide-te!  SIAN este cea mai amplă selecţie de pictură şi sculptură naivă la nivel naţional şi cu participare internaţională, care reuneşte, din doi în doi ani, pe cei mai reprezentativi artişti naivi din România şi din străinătate.

Am dat o fugムcu copiii azi, acolo – în căƒutarea frumosului, jucăƒriilor, cocoșilor, fulgilor de nea, poveștilor rurale și urbane. Am constatat că ai mei (copii) nu se pot uita la tablouri decât cu mâinile adunate pe creștet… Chestie de recepție, cred.

În rest, cred cムe o minune de expoziție – potrivitムși pentru copiii mici, micuți și bebeluși!

De văƒzut panムla 19 decembrie 2013, la Teatrul Național „I. L. Caragiale”, Foaier a€“ Sala Micム(11.00 -19.00). Atenție: se renovează clădirea; intrarea se face mai ușor dinspre bd. Carol.

DSC02997???????????????????????????????DSC02993 DSC02990 ??????????????????????????????? DSC02987 DSC02972 ???????????????????????????????DSC02982 DSC02980 ??????????????????????????????? ??????????????????????????????? ???????????????????????????????

Salonul Internaţional de Artă Naivă, găzduit de Teatrul Naţional

Artelier D… cu d de la „DA!”


TOmTom Degetel este un baietel care isi doreste sa fie mare – asa ca parintii lui. „Oare o sa cresc vreodata mai mare?” obisnuia baietelul sa intrebe. „Nu conteaza cat esti de inalt, tot ce conteaza este ca noi te iubim si suntem mandri de tine!” ii spuneau adesea parintii lui.

Pentru acest mesaj am ajuns (si) eu la „Tom Degetel” – repovestit si jucat de curand, la unul din evenimentele marca Artelier D.

Pai de ce? Nu spun eu asta copiilor in fiecare zi acasa? Stati sa ma gandesc… aaa… mm… Doamne, sunt zile in care uit desi nu ar trebui! De ceva vreme sunt in „faza” cu terapia prin ras si ma straduiesc sa imi fac copiii sa rada cel putin o data pe zi. (Iar seara, la momentul in care facem recapitularea zilei – un obicei vechi de vreo 4 ani – scotocesc cu infrigurare prin momentele petrecute ca sa vad daca am bifat partea cu rasul…)

Deci cum ramane cu „te iubesc asa cum esti”? Pai… cred ca merita sa apelez la teatru pentru asta. Din cate am observat, mediul de teatru poate fi folosit ca un vehicul pentru a atinge un obiectiv – de ex. a transmite un mesaj.

Si iata-ma ajunsa, in acest context mai larg, pe treptele frumoasei librarii Bastilia, gazda atelierului, in ziua de 9 ale lunii, a.c.  Contextul mai restrans a fost asa: in dimineata atelierului sotul a trebuit sa mearga la servici; eu mi-am cautat rabdarea prin sifonier, pe sub pat, prin ghivece dar nu am gasit-o; lui Mihai a inceput sa-i curga un pic nasul (doar un pic …); Miru s-a asezat pe olita si a inceput sa faca povesti – un obicei din perioada „atrenamentului la olita”, perioada in care, ca sa stea pe loc, ne uitam furibund prin carti si povesteam ce se intampla acolo. Ei vezi, nu stiam ca din 4 carti cartonate devine asa o povestitoare: acum toata treaba asta mare dureaza cam jumatate de ora, pe putin!

Treceeee timpuuuuuul! Vrem sa fim punctuali ca sa putem face cunostinta cu Tom Degetel. Eu sunt asa de curioasa: am auzit despre Tom si vreau sa-l cunosc! („Mami, nu-mi pasa…”)

Vruuum cu autobuzul: la fara un minut am ajuns, sub privirile calde ale Danielei Miscov, in pragul povestii cu Tom Degetel. „Va asteptam mai devreme…” „Scuze si …” Stiam ce vrea sa spuna Daniela cu acest „mai devreme”: cel mai bun lucru care ti se poate intampla la un atelier de teatru este ca copilul sa experimenteze povestea alaturi de alti copii, intr-un mediu placut si diferit. Partea cu experimentatul revine actorului/ facilitatorului de joc iar partea cu placutul si diferitul poate fi gustata pe deplin daca copilul are la dispozitie un timp de acomodare (care variaza, in functie de varsta). Daca lipseste aceasta acomodare, micul participant este pus in fata unei alegeri care poate fi dificila: ce ale(r)g sa observ: mediul sau povestea? Iar la Bastilia te fura peisajul… Asadar, Mihai, din pozitia lui de om mai mic si mai aproape de centrul sau (inconjurat fiind de atatea jucarii, concrete) a ales peisajul fara nici o apasare… si nu frumusetea povestii (care probabil i s-a parut ceva echivalent cu pielea ursului din padure). Miru ar fi vrut si ea niste carti cu printese – catre care a facut ceva pasi dar pana la urma a intrat in poveste.

Ei bine, inchipuiti-va: a inceput! Daniela a scos dintr-un geamantan o serie de personaje construite din hartie carora le-a dat viata (cu aceeasi voce blanda cu care ne-a intampinat). A curs povestea pana la un punct, apoi s-a oprit: erau cativa copii care pierdusera firul si nu-l mai gaseau… Daniela a innodat din noul firul. Povestea a curs. Apoi s-a mai oprit o data: alti copii pierdusera firul… L-au gasit. Povestea a curs din nou. Si, putin cate putin, a fost dezvaluit prin ce aventuri grozave poti sa treci daca esti mic si curajos, asa ca Tom Degetel.

Mi-a placut tare mult felul in care Daniela a adaptat povestea lui Tom Degetel – in conditiile in care mie nu-mi plac toate povestile „din vechime” (in special cele in care conflictul se rezolva prin metode radicale ca aruncatul in foc sau taierea capului).

Mi-a placut faptul ca intreruperile au fost naturale – ele au fost de fapt ca niste „usi” prin care copiii au putut sa intre in poveste de mai multe ori. Eu personal, am vazut in aceste momente un model prietenos de a reactiona atunci cand povestea „nu merge conform planului” – evident, un model mai aproape de nevoile copiilor (mentionez ca acolo era un grup de vreo 10 copii intre 2 si 5 ani)… Oricum, un model care nu a inclus acel prelung „sssss” pe care, cu surprindere, l-am intalnit la unele ateliere (nu de teatru) despre a caror facilitatori am citit cat de buni si de prietenosi dar, mai ales, cat de „profesionisti” sunt.

Nu in ultimul rand, mi-a placut tehnica folosita. Recunosc ca sunt fan teatru de papusi (cat mai la vedere/ deschis) iar procesul de animare a unor obiecte neinsufletite mi se pare fantastic, de fiecare data. Si chiar mai fantastic mi se pare faptul ca copiii respecta CONVENTIA, tot de fiecare data!  E uluitor cata disciplina implica aceasta participare a copiilor intr-o piesa de teatru si nu e de mirare ca pot obosi la un moment dat…

Multumesc Danielei Miscov pentru ca ne-a oferit oportunitatea de a experimenta o serie valori (de ex. dupa piesa ne-am pus intrebari in legatura cu hotii), o serie de diferente (de ce Tom este atat de mic, dar Habarnam, dar piticul din ibric…); de asemenea, multumesc pentru felul in care a facilitat experimentarea povestii si pentru faptul ca mi-a oferit posibilitatea de a spune din nou „apropo, si noi va iubim asa cum sunteti”…

Mult succes in continuare!

Artelier D… cu d de la „DA!”

“Povești cu umbrele și umbre” … sau cum să începi o călătorie în lumea teatrului


Iată că am hotărât să scriu doar câteva cuvinte despre una din experiențele culturale la care am participat de curând împreună cu Mihai, băiețelul meu de 2 ani și 2 luni.

Este vorba despre piesa “Povesti cu umbrele și umbre” care s-a jucat în cadrul Festivalului Internațional de Teatru pentru Copii „100, 1.000, 1.000.000 de povești”, organizat de Teatrul Ion Creangă între 28 sept. – 5 oct. 2013, la București.

Aveți o prezentare a piesei, pe pagina Festivalului, aici http://fitc.ro/spectacole/#roll  iar aici puteti citi despre actorii care joaca in piesă: http://tapusele.ro/?page_id=2 

Pe scurt: m-am bucurat de 3 ori!

M-am bucurat să particip (atmosferă super). M-am bucurat că Mihai a reușit să urmărească piesa până aproape de final, când a cerut apă și am ieșit să facem rost de apă (de ce n-ai avut apa la tine, mămico?).  În fineee… m-am mai bucurat și pentru că, după ce a băut apa, Mihai s-a grăbit să se întoarcă “acolo, la umbrele”. De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, cred că întoarcerea lui m-a bucurat cel mai mult.

Felicitări Teatrului Ion Creangă pentru includerea acestei piese în repertoriul Festivalului!

Pe lung (dar nu prea mult):

Dacă vă întrebați vreodată “oare de-a ce să mă mai joc azi cu piciul meu?”, atunci trebuie să vedeți această piesă. Este plină de jocuri și jucării. Vă puteți inspira din felul în care actorii reinventează  modalitățile de folosire a umbrelelor aduse pe scenă. Faptul că, la final, copii pot atinge “exponatele” și pot interacționa cu actorii este un câștig (iar curiozitatea e mare).

Dacă aveți temeri cu privire la cum ar putea să reacționeze copilul dvs. la prima vizionare a unei piese de teatru, atunci trebuie să vedeți această piesă. Dincolo de efectul de catedrală pe care îl oferă spațiul de joc în sine (tavanele înalte favorizează gândirea abstractă și creativitatea), actorii sunt blânzi, zâmbitori și contagioși. Începeți călătoria în lumea teatrului cu această piesă și veți crește șansele ca micuțul dvs. să revină pentru încă o piesă și încă o piesă…

Dacă vă întrebați de când umbrela și umbra au devenit așa de interesante, atunci trebuie să vedeți această piesă. Momentele propuse vin ca o înlănțuire de nou, complex, dinamic și provocator. Este o rețetă bună pentru aprinderea curiozității iar (eu cred că atunci) când suntem curioși, suntem noi. Iată un moment în care vă puteți vedea copilul așa cum este el … și invers.

Nimic brusc sau zgomotos printre poveștile jucate. Doar un preaplin care se revarsă armonios dincolo de umbrele. Ale cui umbrele, mami? Ale Nicoletei și ale lui Voicu – actorii care, în această piesă, se apleacă asupra lumii copiilor cu o delicatete€… pentru care le mulțumesc.

VoicuSiNicoleta1

Credit foto: Maria Stefanescu pentru Teatrul Ion Creanga

“Povești cu umbrele și umbre” … sau cum să începi o călătorie în lumea teatrului