Cronică de film: Finding Dory, Pixar 2016


Plini de nerăbdare, ne-am dus cu mic cu mare să vedem continuarea de la Finding Nemo și să o găsim pe Dory :). Filmul bifează cu succes toate așteptările pe care le puteți avea de la o producție Disney: aventură (mai mult sau mai puțin previzibilă și trasă de păr), personaje simpatice, importanța familiei și a prieteniei, la care se adaugă succesul comercial și portițe deschise către cel puțin una sau două continuări. Una peste alta, l-am vizionat cu plăcere și nimeni nu s-a plictisit.

Finding-Dory 1În linii mari, lungmetrajul spune povestea regăsirii familiei lui Dory, peștișorul amnezic care l-a ajutat pe tatăl lui Nemo să își găsească fiul. De această dată, ea pleacă în aventură, bazându-se pe frânturi de amintiri legate de părinți și pe prietenii săi. Regăsim astfel și personajele din primul film (Nemo, Marlin, țestoasele, pisica de mare) dar și alți amici, mai noi sau mai vechi, ai lui Dory: caracatița cap de afiș Hank, Bailey – delfinul alb ce credea că sonarul său nu funcționează, Speranța – rechinul-balenă miop. Finalul fericit a marcat reîntâlnirea lui Dory cu părinții săi și revenirea acasă, împreună cu Nemo și Marlin (surprinzător de rapid, în comparație cu celelalte călătorii, căci nu mai era timp 🙂 )

Continuarea acestui articol o găsiți aici.

Galerie