„Cine esti tu?” – cea mai buna animatie animista fara animozitati!


resize

Cine esti tu?
Cine esti tu cel care care merge la teatru cu copilul? Cine esti tu?
Cine esti tu cel care razi (sau plangi pe ascuns) impreuna cu copilul tau, traind alaturi de el acest joc care vi se ofera sub luminile reflectoarelor? Cine esti tu si cati ani ani? Cine esti tu?
Cine esti tu si cum ai ajuns la tine? Ai gasit raspunsul singur? Sau impreuna cu cineva – (mama?)? Ti-a soptit cineva la ureche cine esti? Sau ti-a adus raspunsul pe tava, gata pregatit? Ai ales/ imbratisat toate raspunsurile pe care le-ai gasit la aceasta intrebare … sau doar pe unele?

„Cine esti tu?” este o intrebare atat!de!bu!na! 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂

O intrebare de care, spun unii, daca ne-am folosi mai des, am gasi drumuri alternative catre imaginea noastra de ansamblu.

Intre altele, „Cine esti tu?” e o intrebare pe care eu, ca parinte, inca o folosesc – in unele momente de tensiune puternica. De exemplu cand unul dintre copii tipa si vrea „x acum” sau e foarte suparat si trebuie sa stie tot blocul, atunci ma intorc catre ea/el si intreb: Cine esti tu? Cine esti tu care faci asa acum?
In experienta mea personala, intrebarea aceasta are darul de a bloca tipetele (pentru ca aduce un fel de dezechilibru?). Sunt un Mihai furios, vine raspunsul, destul de repede … Aha… Si esti tu furia ta? Acum nu mai tipa nimeni (ce-o fi vrand sa zica mama asta?)… Dar e important ca reusim sa vorbim, din nou. Si esti tu numele tau? Da? Cum? Aha… Ok. Mai spune… Pa, am plecat deja intr-o alta calatorie!

DECI Cine esti tu?
Oricine ai fi, te rog sa iti reamintesti ca oglinda nu este singurul mediu care iti poate vorbi despre tine si despre relatiile cu copilul tau!

Pentru caaaaaa…
(Atentie mare abia acum am ajuns la punctul foarte fierbinte al acestei postari!)

Pentru ca „CINE ESTI TU?” este titlul uneia dintre CELE MAI FRUMOASE PIESE DE TEATRU DIN BUCURESTI! Iar aceasta piesa se joaca (cam rar) pe scena Teatrului Tandarica si cred, sincer, ca merita sa o vedeti – tu si copilul.

Este vorba despre o pisicuta care se pierde intr-o padure – pentru ca cred ca a fost chiar neatenta. Adica nu a fost atenta la ea. Adica nu stia cine este si deci nu stia nici ca se poate pierde… deci pana la urma s-a pierdut si asta ii va fi invatatura de min(t)e!
Lamurit, pana aici?
In padure, animalutele diverse care au incercat sa o ajute, in incercarea lor de a o intelege (sau de a intelege cu cine stau de vorba), au incadrat-o in acele categorii de animalute cu care erau oarecum familiarizate (ti se pare cunoscut?).
E ok sa fii incadrat intr-un tipar. E caldut. Primesti adapost. Dar cand trebuie sa mananci varza in loc de carne, chiar ca incepi sa te intrebi cine esti! :))
Asa s-a intamplat si cu pisicuta noastra care dupa o suma de aventuri prin padure va reusi sa obtina ma mai multe raspunsuri la intrebarea asta „dubioasa”. Unele raspunsuri i-au fost de folos iar altele nu… dar pana la urma a construit cu ele, toate, o poveste pentru copii.

Mai mult nu lungesc vorba despre aceasta piesa – care imi este asa de draga ca as merge sa o vad de 15 ori pe saptamana.

Doar iti recomand sa o incercati si voi – tu impreuna cu copilul, pentru ca „Cine esti tu?” este o FOARTE BUNA INTREBARE CADOU!

PAM! PAM! 🙂 🙂 🙂

Sa nu uit:

ZITA

🙂 🙂 🙂
Astazi este Ziua Internationala a Teatrului de Animatie! Si a Poeziei! Ieri a fost Ziua Teatrului pentu Copii si Tineret – dar cum am trimis familia la bunici si m-am cufundat intr-un raport anual, am pierdut momentul… asa ca folosesc oportunitatea pe care mi-o ofera aceasta postare ca sa urez MULTI ANI FERICITI SI PRODUCTII DE SUCCES tuturor teatrelor pentru copii si tineret, artistilor independenti care creeaza piese pentru copii si tineret si teatrelor care gazduiesc piese pentru copii si tineret, din Bucuresti si din tara! La multi ani Tandarica! 🙂

Si, pentru ca este si Ziua Internationala a Poeziei va reamintesc dictonul lui Delacroix: „Nu există nici o altă artă fără poezie”!

Mai multe despre piesa aici  Go! Go! Go! 🙂 🙂 🙂

Galerie