Reclamație: la Teatrul Țăndărică este o RIDICHE URIAȘĂ, ascunsă în Studioul AnimArt! Cum se poate așa ceva?


Cum s-a gândit Teatrul Țăndărică să împartă (egal) această ridiche la toți copiii din București, din moment ce ridichea este ascunsă atât de misterios printre alte piese? Aș dori să aflu asta cât mai curând! Stați puțin, nu vă speriați! Am o soluție: propun ca Ridichea să fie scoasă pe scena Teatrului, o oră pe zi, în fiecare zi, în așa fel încât să putem să aducem toți copii între 3 și 7/ 8 ani să guste din ea! Oare am putea să facem asta?

Ghici unde e ridichea si de ce i se spune "uriasa"?
Ghici unde e ridichea si de ce i se spune „uriasa”?

Mărturisesc că îmi plac tare mult poveștile în care FIECARE personaj contează, așa cum este povestea „Ridichea uriașă” – iar șoricelul este personajul meu preferat, bineînțeles. Dar reprezentația de aseară, de la Țăndărică, m-a încântat peste măsură. Dragi părinți, doresc să vă anunț că „Ridichea” de la Țăndărică e chiar „Uriașă”!

Pe lângă faptul că este o reușită transpunere pe scenă a unei povești atât de frumoase, este chiar interactivă și creează oportunități pentru ca părinții să poată discuta, apoi, cu copiii despre importanța legumelor pentru sănătate; la sfârșitul piesei se și ronțăie niște legume, frumos așezate pe un platou și oferite, cu multe zâmbete, chiar de către bunicul din poveste.

IMG_20150408_180244 IMG_20150408_184916

Drept să vă spun, eu nu am mai văzut copii atât de fericiți să mănânce legume – mai ales copila mea care, în general, nu vede dincolo de varză și ardei gras și are ca legumă super adorată cartoful (asta fiind principalul argument cu care pune piciorul în ușă, din când în când, pentru câte o porție de cartofi prăjiți – „Mami, dar cartoful este o legumă, așa e?”).

Toți cei care cunosc deja povestea vor fi plăcut surprinși să constate că bunicul și bunica s-au puțin transformat – ei având, acum, o alură de oameni de la oraș, ieșiți la pensie și cu preocupări frumoase (să îngrijească niște animăluțe și niște plăntuțe, să picteze etc.) – ceea ce nu este rău, este probabil o încercare de reflectare a aspirațiilor mai multor bunici din ziua de azi, din cei preocupați, bineînțeles, să își ducă și nepoțeii la teatru.

IMG_20150408_181551 IMG_20150408_182351

Copiii sunt invitați să șadă pe propria lor cutie de comori (valori) – v-aș spune mai mult dar aș fura un pic din surpriză și nu vreau. Tot ce vă pot spune este că, din când în când și destul de des, copiilor li se va da oportunitatea să intre în poveste, să interacționeze cu personajele (ba chiar se și implică puțin în „conturarea” lor), să ajute în fel și chip, să răspundă la întrebări despre forme și culori… Mărturisesc că toți copii de aseară și-au exersat atât abilitățile sociale cât și pe cele organizatorice, atât cunoștințele de grădinărit cât și imaginația… și răbdarea – aspecte fără de care POVESTEA NU AR FI PUTUT MERGE MAI DEPARTE iar dacă a mers a fost și DATORITĂ LOR! Iar asta este atât de frumos!

IMG_20150408_183310 IMG_20150408_183341 IMG_20150408_183406 IMG_20150408_183421

IMG_20150408_183449Am venit acasă înfrigurată și am căutat pe pagina Teatrului mai multe detalii despre această RIDICHE URIAȘ DE MISTERIOASĂ. Nu am găsit. Dragă Teatru, te rog, spune ceva despre piesa ta minunată pe site.ul tău. Nu ne mai fierbe în suc propriu. Cine e regizorul? Cui să mulțumim că s-a gândit, cu zâmbet, și la această categorie de vârstă? Cine sunt actorii interpreți? Sunt MI NU NAȚI! – pentru că este genul acela de piesă în care, actorii, lucrând atât de aproape de copii, trebuie să facă o treabă foarte bună atât în a-i implica cât și în a-i ajuta să respecte „convenția”, atunci când povestea o cere… pentru ca să ajungem cu toții la deznodământul acela fericit.

La final vreau să vă spun că … șoricelul (personajul meu preferat, vă mai aduceți aminte?) a murit.   Of, of, of!

Ș-am ajuns acum cu descrierea și la partea de conflict. Ei bine, conflictul este peste tot în piesă. Există acolo un personaj care are rolul, greu, de a încurca lucrurile și care își face treaba cu brio… dar este un rol ușor de înțeles de către copii – pentru că personajul își bazează acțiunile, mai mereu, pe neînțelegeri și accidente (lucru care, aseară, cred că le-a sunat atât de familiar multora, drept pentru care au empatizat foarte ușor cu acest personaj și au sărit să îl ajute să-și îndrepte greșelile atunci când au avut oportunitatea).

Ei bine, da, nici cățelul nu prea se înțelegea cu pisica, la fel cum nici bunicul cu bunica, despre cum să scoată ridichea. Așa că cei doi și-au luat fiecare animăluțul preferat în brațe (ca să îl protejeze de mușcăturile sau zgârieturile celuilalt) și au început să tragă de ridiche. Evident, fără de folos. Cum să scoți ridichea cu o singură mână?

Atunci a intrat în scenă șoricelul, propus și de copiii care știau povestea… și a ieșit la fel de repede precum a intrat, căci pisica (tot pisică) și-a făcut de treaba cu el.

MOMENT DE GROAZĂ, LINIȘTE ȘI SUSPANS… Ce ne facem? Personajul acela micuț, cenușiu, care aduce echilibru și un final luminos în vechea poveste… nu mai este!

Dintr-un fulger, copiii au înțeles că, în lumea poveștilor, unele pisici își pot păstra calitățile vânătorești care le-au consacrat în lumea reală ȘI AU ACCEPTAT FAPTUL CA ATARE!

Apooooi… s-a iscat un tămbălău creativ în care toată lumea căuta o soluție despre cum să fie scoasă ridichea aceea, CARE TREBUIA SCOASĂ NEAPĂRAT! Pentru că era acolo, ne invita la discuție, cu forma ei uriașă, încă de când ne ocupaserăm locurile în sală. Absolut toți copiii își dăduseră seama, din prima, în care colț de poveste este ridichea… dar, pe nespuse, cu toții au căzut de acord să păstreze misterul „încă puțin” până la finalul piesei.

Dar cum ajungem la finalul piesei dacă personajul cheie a murit?

Cu ajutorul copiilor! Care trepidau, nu alta, să scoată odată ridichea!

IMG_20150408_184542 IMG_20150408_184539

IMG_20150408_184739

Și hei-rup, am restaurat un nou echilibru între noi și poveste, între copii și legume și tot așa… depinde puțin și de imaginația fiecăruia. Mai multe v-aș spune dar cred că merită să experimentați și dvs. împreună cu copii – atunci când se va juca din nou această piesă.

Există cel puțin încă o surpriză de final de care cred că vă veți bucura.

Vă doresc explorare plăcută!

Felicitări Teatrului Țăndărică pentru includerea în repertoriu a unei piese atât de atât de atât de frumoase!

MAI VREAU!

Reclamație: la Teatrul Țăndărică este o RIDICHE URIAȘĂ, ascunsă în Studioul AnimArt! Cum se poate așa ceva?