“Povești cu umbrele și umbre” … sau cum să începi o călătorie în lumea teatrului


Iată că am hotărât să scriu doar câteva cuvinte despre una din experiențele culturale la care am participat de curând împreună cu Mihai, băiețelul meu de 2 ani și 2 luni.

Este vorba despre piesa “Povesti cu umbrele și umbre” care s-a jucat în cadrul Festivalului Internațional de Teatru pentru Copii „100, 1.000, 1.000.000 de povești”, organizat de Teatrul Ion Creangă între 28 sept. – 5 oct. 2013, la București.

Aveți o prezentare a piesei, pe pagina Festivalului, aici http://fitc.ro/spectacole/#roll  iar aici puteti citi despre actorii care joaca in piesă: http://tapusele.ro/?page_id=2 

Pe scurt: m-am bucurat de 3 ori!

M-am bucurat să particip (atmosferă super). M-am bucurat că Mihai a reușit să urmărească piesa până aproape de final, când a cerut apă și am ieșit să facem rost de apă (de ce n-ai avut apa la tine, mămico?).  În fineee… m-am mai bucurat și pentru că, după ce a băut apa, Mihai s-a grăbit să se întoarcă “acolo, la umbrele”. De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, cred că întoarcerea lui m-a bucurat cel mai mult.

Felicitări Teatrului Ion Creangă pentru includerea acestei piese în repertoriul Festivalului!

Pe lung (dar nu prea mult):

Dacă vă întrebați vreodată “oare de-a ce să mă mai joc azi cu piciul meu?”, atunci trebuie să vedeți această piesă. Este plină de jocuri și jucării. Vă puteți inspira din felul în care actorii reinventează  modalitățile de folosire a umbrelelor aduse pe scenă. Faptul că, la final, copii pot atinge “exponatele” și pot interacționa cu actorii este un câștig (iar curiozitatea e mare).

Dacă aveți temeri cu privire la cum ar putea să reacționeze copilul dvs. la prima vizionare a unei piese de teatru, atunci trebuie să vedeți această piesă. Dincolo de efectul de catedrală pe care îl oferă spațiul de joc în sine (tavanele înalte favorizează gândirea abstractă și creativitatea), actorii sunt blânzi, zâmbitori și contagioși. Începeți călătoria în lumea teatrului cu această piesă și veți crește șansele ca micuțul dvs. să revină pentru încă o piesă și încă o piesă…

Dacă vă întrebați de când umbrela și umbra au devenit așa de interesante, atunci trebuie să vedeți această piesă. Momentele propuse vin ca o înlănțuire de nou, complex, dinamic și provocator. Este o rețetă bună pentru aprinderea curiozității iar (eu cred că atunci) când suntem curioși, suntem noi. Iată un moment în care vă puteți vedea copilul așa cum este el … și invers.

Nimic brusc sau zgomotos printre poveștile jucate. Doar un preaplin care se revarsă armonios dincolo de umbrele. Ale cui umbrele, mami? Ale Nicoletei și ale lui Voicu – actorii care, în această piesă, se apleacă asupra lumii copiilor cu o delicatete€… pentru care le mulțumesc.

VoicuSiNicoleta1

Credit foto: Maria Stefanescu pentru Teatrul Ion Creanga

“Povești cu umbrele și umbre” … sau cum să începi o călătorie în lumea teatrului

3 gânduri despre &8222;“Povești cu umbrele și umbre” … sau cum să începi o călătorie în lumea teatrului&8221;

Comentariile nu sunt permise.